10 And Jabez called on the God of Israel, saying, Oh that thou wouldest bless me indeed, and enlarge my coast, and that thine hand might be with me, and that thou wouldest keep me from evil, that it may not grieve me! And God granted him that which he requested.
1 Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu când Te chem!
2Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!
4Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, şi să nu mănânc din ospeţele lor!
5Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălţa întruna împotriva răutăţii lor.
6Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele şi vor vedea că sunt plăcute.
7Cum se brăzdează şi se spintecă pământul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9Păzeşte-mă de cursa pe care mi-o întind ei şi de piedicile celor ce fac răul!
10Să cadă cei răi în laţurile lor în timp ce eu să scap!