9 And when he had opened the fifth seal, I saw under the altar the souls of them that were slain for the word of God, and for the testimony which they held:
10 And they cried with a loud voice, saying, How long, O Lord, holy and true, dost thou not judge and avenge our blood on them that dwell on the earth?
11 And white robes were given unto every one of them; and it was said unto them, that they should rest yet for a little season, until their fellowservants also and their brethren, that should be killed as they were, should be fulfilled.
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată!
2Totuşi era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.
4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime.
5N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6De aceea, mândria le slujeşte ca salbă şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7Li se bulbucă ochii de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9îşi înalţă gura până la ceruri şi limba le cutreieră pământul.
10De aceea, aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi şi îşi măresc bogăţiile.
13Degeaba dar mi-am curăţit eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
19Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul, Dumnezeu, Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.