9 And when he had opened the fifth seal, I saw under the altar the souls of them that were slain for the word of God, and for the testimony which they held:
10 And they cried with a loud voice, saying, How long, O Lord, holy and true, dost thou not judge and avenge our blood on them that dwell on the earth?
11 And white robes were given unto every one of them; and it was said unto them, that they should rest yet for a little season, until their fellowservants also and their brethren, that should be killed as they were, should be fulfilled.
1Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.
2Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui.
3Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea şi spune tuturor că este un nebun!
4Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.
5Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la cel ce cârmuieşte:
6nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.
7Am văzut robi călări şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi.
8Cine sapă groapa altuia cade el în ea şi cine surpă un zid va fi muşcat de un şarpe.
9Cine sfărâmă pietre este rănit de ele şi cine despică lemne este în primejdie.
10Când se toceşte fierul şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune.
11Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui.
12Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.
13Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.
14Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla. Şi cine-i va spune ce va fi după el?
15Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.
16Vai de tine, ţară al cărei împărat este un copil şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă!
17Ferice de tine, ţară al cărei împărat este de neam mare şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!
18Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă.
19Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.
20Nu blestema pe împărat nici chiar în gând şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.