9 And when he had opened the fifth seal, I saw under the altar the souls of them that were slain for the word of God, and for the testimony which they held:
10 And they cried with a loud voice, saying, How long, O Lord, holy and true, dost thou not judge and avenge our blood on them that dwell on the earth?
11 And white robes were given unto every one of them; and it was said unto them, that they should rest yet for a little season, until their fellowservants also and their brethren, that should be killed as they were, should be fulfilled.
1Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de silnicie şi care nu încetează să se dedea la răpire!…
2Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor şi duruitul carelor!
3Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa… O mulţime de răniţi!… Grămezi de trupuri moarte!… Morţi fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morţi!…
4Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei.
5„Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oştirilor, îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea şi împărăţiile ruşinea.
6Voi azvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi şi te voi face de ocară.
7Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine şi vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va plânge? Unde să-ţi caut mângâietori?’ ”
8Eşti tu mai bună decât No-Amon, cetatea care şedea între râuri, înconjurată de ape, având ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
9Etiopia şi egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi libienii erau ajutoarele ei.
10Şi totuşi a trebuit să plece şi ea în surghiun, s-a dus în robie, şi pruncii ei au fost zdrobiţi în toate colţurile uliţelor; au aruncat sorţul asupra fruntaşilor ei şi toţi mai-marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.
11Şi tu te vei îmbăta, te vei ascunde şi tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmaşului!
12Toate cetăţuile tale sunt nişte smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce.
13Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porţile ţării tale se deschid înaintea vrăjmaşilor tăi; focul îţi mistuie zăvoarele!
14Scoate-ţi apă pentru împresurare! Drege-ţi întăriturile! Calcă pământul, frământă lutul şi găteşte cuptorul de cărămidă!
15Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârşire, te va mistui ca nişte lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
16Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi zboară.
17Voievozii tăi sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tabără în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.
18În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, şi viţeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munţi şi nimeni nu-l mai strânge.
19Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toţi cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?