1Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte.
2El a zis: ‘Ce vezi, Amos?’ Eu am răspuns: ‘Un coş cu poame coapte’. Şi Domnul mi-a zis: ‘A venit sfârşitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta!
3În ziua aceea, cântecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul, Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulţime de trupuri moarte.
4Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!
5Voi care ziceţi: «Când va trece luna nouă ca să vindem grâul şi Sabatul ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm?
6Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte şi vom vinde codina în loc de grâu».’
7Domnul a jurat pe slava lui Iacov: ‘Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor!
8Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi pogorându-se iarăşi ca râul Egiptului?
9În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază şi voi întuneca pământul ziua nămiaza mare.
10Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale ca pentru un singur fiu şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară.
11Iată, vin zile, zice Domnul, Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.
12Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.
13În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.
14Ei, care jură acum pe păcatul Samariei şi zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» şi «Pe drumul Beer-Şebei!» vor cădea şi nu se vor mai scula.’