1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
2„Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri.
3Spune-le dar: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.»
4Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!» Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.
5Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic?
6Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: «Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!»’ ”
7 În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
8„M-am uitat noaptea şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.”
9Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!”
10Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!”
11Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!”
12Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul şi a zis: „Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?”
13Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.
14Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion
15şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.»
16De aceea aşa vorbeşte Domnul: «Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’
17Strigă din nou şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul».’ ”
18Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!
19Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.”
20Domnul mi-a arătat patru fierari.
21Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”