1 O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!
2Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.
3Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.
4În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!
5Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!”
6Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoştinţă, şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.
7Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiţi înălţaţi voi şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?
8Am despuiat alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.
9Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri să vă îngreunez cu ceva.
10Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!
11Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu!
12Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.
13Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15Nu este mare lucru dar dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.
16 Iarăşi spun: Să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.
17Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.
18De vreme ce mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu.
19Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi!
20Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!
21Spre ruşinea mea o spun că am fost slabi! Totuşi orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune şi eu înainte.
22Sunt ei evrei? Şi eu sunt! Sunt ei israeliţi? Şi eu sunt! Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi eu sunt!
23Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – Vorbesc ca un ieşit din minţi. – Eu sunt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!
24De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una;
25de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.
26Deseori, am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.
27În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!
28Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile.
29Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?
30Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.
31Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!…
32În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă.
33Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.